 | |
| Roza vanturilor |
Se spune ca atunci cand prin lume calatoresti prieteni iti sunt pamantul, vantul si apa de izvor. Nu pot decat sa vin cu plecaciune in fata ta, calator visator si sa-ti intind in fata ochilor a mea visare. Dibace impletita pe piele, cu rosul iubirii de frumos si gluma omului hatru ce vrea numai de bine, bratara roza vanturilor te insoteste pretutindeni cu a sa caldura. Singuratatea ta o sa capete, in drumurile tale conturul povestilor dibace spuse de menestrei frumoaselor domnite si nu vei sti niciodata cum este partea intunecata a versului. Am pus in ea cusatura migaloasa a iubirii, culoarea unei pasiuni ce nu mi-e rusine a ti-o darui si o picatura de maestrie ca sa poti simti si spune mai departe unde ai fost laudat si cantat. De plata noi o sa vorbim si o sa ne targuim spre multmirea amandurora. Si mana ne-o vom strange si ne vom desparti in asa fel incat sa stim ca din cand in cand prin drumurile noastre ne-om mai intalni. Pace tie calator vasnic cu roza vanturilor in inima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu